Omul care moare este asemenea unui astru ce asfinteste, dar care se inalta mai stralucitor in alta emisfera…

Cat mi-ar placea ca Goethe sa fi avut dreptate… Asa am simtit si eu asta seara, uitandu-ma pe cer… Cautam o stea, dar cerul prea innorat nu imi permitea sa vad vreuna. Era frig pe balcon, asa ca am intrat in casa. Pentru cateva secunde. Am iesit din nou, impinsa parca de el, sa privesc din nou cerul innorat. De aceasta data, pe geamul de la bucatarie… Am vazut trei stele, una dintre ele mai mare si mai stralucitoare decat toate… Nu-mi mai era frig. Poate lacrimile cazute inconstient pe obraz, mi-au incalzit corpul, dar si sufletul, atat de rece azi, 21 ianuarie, ziua in care as fi putut sa imi strang in brate fratele mai mare… daca ar mai fi trait. Stiu insa ca imi este mereu aproape. Stiu ca simte cat de mult mi-as fi dorit sa il am langa mine in fiecare zi… Stiu ca simte iubirea mea si ca probabil, acest sentiment al meu si al intregii familii, ii dau forta sa straluceasca atat de puternic si de frumos, oricat de innorat ar fi cerul.

La multi ani, Bogdan!

Te iubim si nu te uitam, pentru ca tu esti mereu langa noi…

Fara cuvinte…

Inca o poveste trista… Poate prea trista. Mie una mi s-a facut pielea ca de gaina cand am citit, dar mai ales cand am vazut fotografiile. Este greu de admis ca asemenea lucruri se intampla in tara ta, in spitale din Romania, din cauza unor medici romani… In tara ta, acolo unde ar trebui sa te simti in siguranta, unde medicii ar trebui sa faca exact ceea ce au promis atunci cand au depus juramantul si au devenit doctori "cu acte in regula". Hipocrate s-ar rasuci in mormant daca ar sti de aceasta poveste. Eu am citit-o pe blogul lui Dan Santimbreanu, indemnata de el.

Pe acei medici adevarati, care cred in ceea ce fac si o fac bine, ii rog sa o ajute pe aceasta femeie, macar cu un sfat.

Pe ceilalti, care isi bat joc de semenii lor … Ii rog sa mai citeasca o data juramatul lui Hipocrate.

Jur pe Apollo, pe Asclepios, pe Higeea si Panaceea, pe totii zeii si zeitele, luandu-i ca martori ca voi indeplinni, pe cat ma vor ajuta puterile si priceperea, juramantul si legamantul care urmeaza.

Pe invatatorul meu intr-ale medicinii il voi socoti deopotriva cu cei care m-au adus pe lume, voi imparti cu el averea mea si, la nevoie, ii voi indestula trebuintele, pe copiii sai ii voi privi ca pe fratii mei si, daca vor dori sa devina medici, ii voi invata fara plata si fara sa le cer vreun legamant.

Preceptele, lectiile orale si tot restul invataturii le voi impartasi fiilor mei, fiilor invatatorului meu si ucenicilor uniti printr-o fagaduiala si printr-un juramant, potrivit legii medicale, dar nimanui altcuiva.

Le voi indruma ingrijirea bolnavilor spre folosul lor, pe cat ma vor ajuta puterile si mintea, si ma voi feri sa le fac orice rau si orice nedreptate.

Nu voi incredinta nimanui otravuri, daca imi va cere, si nu voi indemna la asa ceva, tot astfel nu voi incredinta nici unei femei leacuri care sa o ajute sa lepede. Imi voi petrece viata si voi indeplini mestesugul in nevinovatie si curatie.

Nu voi practica operatia scoaterii pietrelor din basica udului, lasand-o in seama celor ce se ocupa cu aceasta. In orice casa as intra, voi intra spre folosul bolnavilor, pazindu-ma de orice fapta rea si stricatoare comisa cu bunastiinta, mai ales de ademenirea femeilor si a tinerilor liberi sau sclavi.

Orice as vedea si as auzi in timp ce imi fac meseria sau chiar in afara de aceasta, nu voi vorbi despre ceea ce nu-i nici o nevoie sa fie destainuit, socotind ca, in asemenea imprejurari, pastrarea tainei este o datorie.

Daca voi respecta acest legamant fara sa-l calc, fie sa ma bucur pe deplin de viata si de meseria mea, pururi cinstit de ceilalti, iar daca il voi nesocoti si voi fi un sperjur, merit sa am o soarta dimpotriva.

Priveste mereu lumina soarelui si nu vei mai vedea umbrele…

Zilele trecute vorbeam despre sanatate si despre cat este de importanta in viata noastra. Am vorbit, pt ca pe pielea mea am trait in 2007 niste momente mai putin placute. Din pacate, revin cu acest subiect si va cer sprijinul tuturor celor care puteti sa il oferiti. Stiu ca sunt multe persoane capabile sa ii ofere acestui tanar, sansa de calatori mai departe cu trenul vietii. Va rog pe toti cei care aveti disponibilitati financiare, sa fiti oameni. O parte dintre voi, ati uitat deja. Amintiti-va acum. Este un moment in care puteti sa demonstrati ca va pasa.

Asadar, pentru bogati, dar si pentru cei mai saraci, care vor si pot ajuta cu mici donatii, am afisat mai jos cele 3 conturi:

RO95INGB0000999900352281 (RON) - ING BANK BUCURESTI CENTRALA

RO86BACX0000000059656000 (RON) - UNICREDIT
TIRIAC

RO14INGB0000999900514953 (EUR) - ING BANK BUCURESTI CENTRALA

Dan - Andrei Santimbreanu - CNP 1791118410198

CODURI SWIFT: INGB ROBU (pt. ING) si BACX ROBU (pt. UNICREDIT)

Dati informatia mai departe, catre toti cei care au posibilitatea sa il sprijine pe Dan Santimbreanu.

Tragedie aviatica!!! Un avion a cazut in mare, in drum spre insulele Los Roques!!!

Agentia italiana de stiri "Ansa" anunta putin mai devreme tragedia aviatica petrecuta astazi, aproape de Venezuela. Un avion de la compania Transaven cu 16 persoane la bord a cazut in marile Caraibilor, in drum spre insulele Los Roques. In aceste momente este in plina desfasurare o operatiune de localizare a avionului si incercare de salvare a posibililor supravietuitori. Dumnezeu sa ii ajute!

Amanunte aici: www.ansa.it

Dorinte pentru 2008: sanatate, iubire, prieteni si daca se poate, cat mai putini barfitori si prosti!

Incep cu sanatatea, pentru ca este cea mai importanta dintre toate. Si din pacate, nici unul dintre noi nu ne dam seama de acest lucru, pana cand nu avem noi insine astfel de probleme, sau persoane foarte apropiate noua. Unii mai mari, altii mai mici. Oricum, cand este vorba de sanatate, nimic nu poate fi tratat cu indiferenta sau toleranta. Sunt lucruri pe care le putem controla si e bine sa o facem. Din nefericire, cand apar cele pe care nu le mai putem controla noi, e bine sa ne inarmam cu optimism, prieteni si dorinta de a ne face bine. Se spune ca functioneaza! In plus, intotdeauna, intr-o situatie dificila, exista cel putin o sansa de a invinge!

Apoi, iubirea… Are poate rolul principal in viata noastra. Ea este motorul, medicamentul, alinarea, fericirea, durerea… Oricum ar fi, cu totii avem nevoie de dragoste. Fara ea suntem stingheri, viata noastra devine un mecanism uscat, scartaitor si sfasietor.
A iubi inseamna a suferi si din pacate, cum multi fug de suferinta, putini stiu sa iubeasca! Dragii mei, faceti cum ne indemna Euripide, iubiti nebuneste tot ce straluceste pe acest pamant, fiindca alta viata nu ne este cunoscuta. Iar sfatul meu este sa cautati iubirea cu inima si nu cu capul.

Prietenii… Ups, aici chiar este dificil. Iar cand ma gandesc la Grigore Moisil imi vine in minte urmatoarea fraza: "dusmanii se recruteaza dintre prieteni". Ma cam trece un fior pe sira spinarii, pt ca avea dreptate. Si, nu cred ca este cazul sa ma explic. Pun pariu ca fiecare dintre noi am trait astfel de dezamagiri. Si pentru ca increderea nu se pierde decat o singura data, este greu ca acea persoana sa mai fie pentru noi ceea ce era inainte. Asta in cazul in care avem vreo minima intentie de a ierta. Asa ca, dragii mei nu va spun decat sa pretuiti cat puteti de mult un prieten credincios. Sunt foarte putini. Sa aveti curaj pentru marile suparari si dezamagiri ale vietii si rabdare pentru cele mici.

Acum vine si partea cea mai grea, dar poate cea mai lipsita de importanta. Cel putin in comparatie cu cele de mai sus.

Stop la fabricarea de barfitori si de prosti… Numai de-ar fi posibil…

Imi spunea la un moment dat un prieten (din cei credinciosi) ca indiferenta este cel mai bun antidot pt cele doua categorii nominalizate si ca oricum, cu cat ai mai multi dusmani cu atat esti mai important pt ei. Pentru ca se tem de tine, nu vor sa intre in competitie constienti fiind de propriul esec in fata ta si astfel, recurg la singurul lucru pe care stiu sa il faca: barfa. Ok. Ii tratezi cu indiferenta, numai ca atunci cand iti stau in coasta, cand nu te lasa deloc in pace si mai ales cand iti mai si dau lectii de viata, incepi sa cauti si alte solutii. Nu va spun care. Folositi-va imaginatia.

Ceea ce aceste persoane mici nu inteleg este faptul ca atunci cand tu, adversarul, ai devenit o obsesie, inseamna ca ai devenit o parte din ei. Dar si daca nu ii tratezi cu indiferenta, ce poti sa faci? Sa te certi cu ei? Nuuuuuuuu!!! Nu merita! Sa nu te certi niciodata cu un prost! Ceilalti au toate sansele sa nu observe diferenta! Oricum, nici tacearea nu este intotdeauna o solutie. Daca taci atunci cand trebuie sa vorbesti, in opinia mea esti un fricos.

Si, ma roade o intrebare: Cine este mai periculos? Barfitorul, sau cel care crede barfa? Barfa este ca noroiul pe un perete proaspat vopsit. Poate ca nu lipeste, dar lasa urme. Iar barfitorul? Ei bine, barfitorul este acea persoana de mana a doua, de care este insa nevoie, pentru a transmite o barfa de mana intai. Dar problema mai mare este acest om second-hand, sau cel care asculta si crede fara a cerceta? Ma rog… prostilor nu mai am sa le trasmit decat un singur lucru, cu rugamintea de a face efortul sa inteleaga:

Este mai bine sa taca si sa dea doar impresia ca sunt prosti, decat sa vorbeasca si sa inlature orice dubiu. Si ii sfatuiesc sa fie mai autocritici la adresa lor. Pt ca stim cu totii ca un om care are o parere prea buna despre el insusi este ca si cel care calatoreste intr-un balon. Cum adica? Adica toti oamenii ii par mai mici decat sunt in realitate, dar… in acelasi timp, toti ceilalti il vad pe el, cel din balon, mai mic decat se crede el…

Va doresc un 2008 asa cum l-ati visat in noaptea de revelion si indeplinirea tuturor dorintelor!

Si nu uitati! Ati invins ? Continuati! Ati pierdut ? Continuati!

Pentru ca ceea ce nu ne omoara, ne face mai puternici.

PS: Prietenului meu Traian Basescu ii doresc in mod special, ca in 2008, sa fie la fel de huiduit cum a fost (pana si spre surprinderea mea) in seara Revelionului, in Piata Constitutiei! Sa traiti bine, d-le presedinte!

Si… mi se pare ca nu erau cei 322…